Mărturie pentru parastasul de un an al profesorului Nicolae Miu:
“Înaltpreasfinția Voastră, drag părinte, onorată familie Miu și Eniu, onorată adunare, ca o modestă elevă a Domnului Profesor, cu smerenie și emoție vă adresez un cuvânt de aducere aminte azi, la parastasul de 1 an de la trecerea dânsului la Domnul.
Ce a însemnat mentorul – Profesorul Miu pentru noi?
Ne „îndrăgostim” de mentorii noștri pentru că ne oglindim în ei. Îi urmăm, pentru că simțim entuziaști că acesta este drumul.
Când l-am descoperit pe Domnul Profesor și am spus: Iată mentorul, am trăit pe viu, în perspectiva de elev, tânăr medic rezident, și nu numai eu, exercițiul maieuticii lui Socrate, arta de a ajunge la marile adevăruri prin dialog, interogații, răspunsuri și gândire critică.
Socrate ademenea tinerii cetății și le insufla certitudinea că și ei dețin adevărul, că sunt la înălțimea lui, le sporea, cum am zice azi, stima de sine. Vedea în fiecare potențialul.
Avea darul de a descoperi discipoli talentați, strălucitori, pe care îi iubea și îi canaliza pe drumul cel mai potrivit, azi medici consacrați și profesioniști. Vedea în fiecare o extensie mai mare a ceea ce clădise și investise în el. Îi acorda încrederea și își punea girul asupra parcursului său. Și își manifesta bucuria și recunoștința acestui adevăr, punându-l mereu în Lumină. Avea generozitatea mentorului și altruismul de a se lăsa depășit și provocat continuu de ucenicul său, era o veritabilă emulație.
Ne-a insuflat flacăra vie a pasiunii pentru pediatrie, pentru căutare și studiu continuu, plăcerea diagnosticului diferențial, a rafinării celui mai bun simț clinic.
A avut rara vocație fondatoare, căci a clădit și a lăsat moștenire o școală de pediatrie-gastroenterologie solidă. Și-a dedicat întreaga viață pe altarul pediatriei, chiar până în ultima clipă, atât de activ a fost.
Personalitate de falnic brad, avea umor spumos și carisma unui lider, era un spirit cultivat și erudit, iubitor de muzică, cele mai frumoase prelegeri de pediatrie clinică se încheiau deseori cu un moment magic de muzică clasică, pe care ni-l dăruia ca pe o recompensă de suflet.
Domnul Profesor a fost un Om fundamental bun, a împărțit bucurie și a făcut în timpul vieții infinit de mult bine semenilor, cu seninătatea și spontaneitatea firii bonome pe care o avea. Făcea bine fără să stea pe gânduri. Pe loc și fără efort. Sunt foarte mulți oameni care, dacă sunt onești, pot depune mărturie pentru binele primit de la dl. Profesor. Cariere întregi s-au construit cu sprijinul Domniei sale: fie că a fost o recomandare esențială într-un anumit moment, fie că a fost o susținere de lungă durată, fie că a fost o intervenție directă. Cei mai mulți dintre aceștia îi sunt recunoscători veșnic și îi omagiază memoria.
Aidoma doctorilor fără de arginți, și mă gândesc acum la Sfântul Luca al Crimeei, a salvat viețile multor copii și i-a vindecat, azi adulți care depun mărturie vie de recunoștință. Iubea copiii și avea o mare sensibilitate pentru frumusețea și fervoarea adolescenților.
Iar în ultima parte a vieții, s-a învrednicit și a dus crucea singurătății, căci iubita soție a fost devreme chemată la Domnul, chiar dacă s-a bucurat de iubirea copiilor și a nepoților dragi și s-a nevoit îndurând cu demnitate suferința bolii ultimilor ani de viață, în luciditate deplină și cu aceeași fierbinte iubire paternă manifestată până în ultima clipă.
Domnul Profesor a iubit semenii, a prețuit viața ca dar în cel mai înălțător mod posibil și L-a iubit pe Dumnezeu, a fost un creștin ortodox practicant.
Zâmbetul cald, vocea baritonală impunătoare, albastrul infinit al ochilor, oratoria suplă, strălucirea și debordanta ideilor, bunătatea și generozitatea, umorul electrizant, dar mai ales Modelul Mentorului, acel model unic și irepetabil care te marchează pentru totdeauna, ne vor rămâne întipărite în suflet.
Fericiți cei ce am avut imensul privilegiu de a fi avut un așa mentor de aur!
Odihnă în Lumina Neînserată a Raiului și în Veșnica Împărăție, Domnule Profesor!”
Dr. Cinezan Lucica
Omagiu Profesorului meu (în ziua înmormântării) – 4 ianuarie 2024
“Azi este o zi tristă. O etapă, un capitol din viața și evoluția noastră ca medici se încheie.
Dl. Profesor Miu nu mai este printre noi.
Ca unul din foștii elevi, îmi exprim recunoștința pentru ce a însemnat pentru noi, pentru investiția neprețuită pe care a avut-o asupra noastră ca specialiști în pediatrie.
Ne-a insuflat plăcerea diagnosticului diferențial, emulația celui mai bun clinician, apetența căutării și a studiului atent și informat. Avea darul de a descoperi discipoli talentați, strălucitori, pe care îi iubea și îi canaliza pe drumul cel mai potrivit, azi medici consacrați și profesioniști. A clădit o școală de pediatrie – gastroenterologie solidă, a sădit generațiilor întregi de pediatri dragostea pentru această nobilă specialitate. Iubea copiii și adora adolescenții, cu fervoarea și frumusețea lor.
Efervescent, strălucitor, spirit cultivat și erudit, meloman, iubitor de muzică, ne-a încântat ani la rând cu cele mai frumoase Regaluri de pediatrie în diminețile de joi, cu prezentări magistrale urmate de muzică clasică și de sublimă emoție.
Avea căldura unui mentor bun, dar exigent, ne investea cu responsabilitate devreme, eram medici tineri și entuziaști și era frumos. Personalitate de falnic brad, avea umor spumos și căldura continuă a unui bonom.A salvat viețile multor copii, azi adulți care depun mărturie vie de recunoștință. Și-a dedicat viața pe altarul pediatriei. Zâmbetul cald, vocea baritonală impunătoare, albastrul infinit al ochilor, oratoria suplă, spontană și debordanta ideilor ne vor rămâne întipărite în suflet pentru întreaga viață!
Dumnezeu să îl odihnească în Iubirea Veșnică pe Profesorul nostru drag – Dl. Profesor Nicolae Miu!
Etern omagiu și recunoștință! Condoleanțe familiei îndurerate!”
Dr. Cinezan Lucica